• Aliaje
Aliajele sunt amestecuri omogene de două sau mai multe metale, având puncte de topire mai mici și proprietăți mecanice mai bune decât metalele componente. Cele mai utilizate aliaje sunt următoarele:
♦ Fonta: Fe, C (1,7-5%), alte elemente (S, P, Mn etc.) - aliaj casant folosit la confecționarea radiatoarelor, plite etc.
♦ Oțelul: Fe, C (sub 1,7%), alte metale - aliaj cu proprietăți mecanice foarte bune folosit în numeroase domenii industriale;
♦ Duraluminiul: Al, Cu, Si, Mg, Mn - aliaj dur și ușor folosit în industria aeronautică.
♦ Alama: Cu, Zn - aliaj dur și ușor prelucrabil folosit pentru confecționarea de țevi, robinete, obiecte de feronerie.
♦ Bronz: Cu, Sn - aliaj dur și ușor prelucrabil folosit pentru confecționarea de monezi, robinete, statui etc.
♦ Constantan: Cu, Ni - aliaj cu rezistență electrică mare folosit pentru confecționarea de rezistențe electrice.
♦ Aliaj de lipit: Sn, Pb - aliaj cu punct de topire scăzut folosit pentru lipirea metalelor.
♦ Aliaj pentru bijuterii: Au, Ag, Cu (aur galben) sau Au, Ag, Pt (aur alb) - aliaje ușor prelucrabile folosite pentru confecționarea de bijuterii și obiecte de cult.
• Utilizări
♦ Aliajele: sunt utilizate în multiple domenii industriale sau casnice;
♦ Transportul curentului electric: se realizează prin fire de Cu sau Al;
♦ Obținerea unor metale: metalele mai puțin active se pot obține din oxizii sau sărurile lor prin reacția cu metale mai active.
• Coroziunea reprezintă procesul de degradare a unui metal sub acțiunea factorilor din mediul înconjurător.
După natura factorilor corozivi, coroziunea poate fi chimică sau electrochimică.
♦ Coroziunea chimică constă în reacția metalelor cu O2, CO2, H2S, Cl2, HCl, SO2 în mediu uscat. Unele metale se pot acoperi cu un strat protector de oxid, care este compact și aderent, împiedicând corodarea avansată a metalului.
♦ Coroziunea electrochimică constă în apariția curenților electrici locali între metal și impurități, în mediu umed. Rugunirea fierului în aer umed este un exemplu de coroziune electrochimică. Faptul că rugina nu este aderentă la suprafața fierului ci are un aspect spongios permite continuarea corodării fierului. Ruginirea fierului este accentuată de ploile acide și de prezența unor săruri dizolvate în apă.
♦ Metode de protecție anticorozivă
• Protecția catodică constă în folosirea unor plăci de metal mai reactiv care să se corodeze în locul fierului (Zn, Mn);
• Inhibitorii de coroziune reprezintă substanțe care, introduse în mediul coroziv, scad viteza de coroziune;
• Îndepărtarea egenților corozivi din mediul în care se găsește metalul;
• Acoperirea cu un strat protector: metalul poate fi acoperit cu un strat format din substanțe organice sau anorganice (vopsea, lac, metale mai rezistente, email etc.).