Oxigenul este cel mai răspândit element din scoarța terestră (49%), și reprezintă 21% din volumul aerului atmosferic.
În păturile superioare ale atmosferei se găsește un strat de ozon (O3) care protejează Terra de efectele razelor ultraviolete. Acumularea de ozon în cantitate mare în straturile inferoare ale atmosferei este dăunătoare pentru plante și animale.
♦ În stare liberă
Oxigenul reprezintă 21% din volumul de aer din atmosferă.
♦ Sub formă de combinații
Oxigenul intră în compoziția multor substanțe anorganice (apă, oxizi, hidroxizi, acizi oxigenați și sărurile acestora) și în multe substanțe organice (glucoză, fructoză, zahăr, proteine, amidon, grăsimi etc.).
♦ gaz incolor, inodor și insipid;
♦ p.t. = -219 0C, p.f. = -183 0C;
♦ mai greu decât aerul, deci poate fi cules în vase cu gura în sus, și concentrația sa în aer scade cu cresterea altitudinii (rarefierea atmosferei);
♦ ρ0 = 1,428 g/L;
♦ parțial solubil în apă, făcând posibilă viața subacvatică;
♦ nu arde;
♦ întreține viața și arderea.
♦ menține viața prin arderile de la nivelul celular;
♦ oxigenoterapie;
♦ agent oxidant;
♦ în metalurgie;
♦ obținerea HNO3, H2SO4;
♦ tăierea și sudura metalelor;
♦ butelii pentru scafandri, aviatori, mineri etc.;
♦ albirea hârtiei și a țesăturilor.